[ I never thought i’ll get to this point…in which to say that i’m afraid of love…]

I.

I’ve dreamed too much some time ago

I’ve always let it flow, i’ve always known

That, one day i’m gonna fall, fall fall

And in the end i falled for you; Shall

I began to write down our story for the hundreth time?

Neah, it is not worth; For you it only was a part-time

Job to be with me, so now i move on, and i want

You to see this. But here’s my problem, cause i can’t

Ya, seems that i can’t love again, can’t show to this

New guy what i began to feel for him, can’t tell what is

Going on with me right now, cause i feel strange

And has nothing to do with his fuckin age

Has nothing to do with nothing,

The thing is that i like him,

He seems to like me too, but i’m afraid

It seems i really need his aid…

II.

Unfortunately i can’t go farther than the game

This just because i don’t want to make the same

Mistakes, i don’t want to feel that pain again

I don’t want  to give once more my love in vain

Cause hurted so much back then, and now

It would hurt me even more…you know….

I’ve never thought i’d be afraid of loving someone

Moreover now, when you seem to be the one

That i need, that could love me the right way

Nevertheless, i am afraid that one day u’ll just go away

You seem so mr. perfect, so mr. right

You seem so cool, your mind’s so bright

You know how talk to me when i am mad

You calm me down, and set me to the bed

You make me feel so good, u make me smile

No matter what is wrong, u fix it everytime

III.

And feels so good when in your arms

Feels like, can’t touch me any harms;

Whenever we’re together i feel like in heaven

But when we are apart it’s like i’m taken

To another world were all my fears come to the surface,

A world where older hurts, pain and memories take the place

Of your sweet smile and warm embrace

Those moments, i miss your hand touching my face

Those moments, i want you to be around and save me

From all these thoughts, i want you to set me free

And cure all the scars that love has left in my heart,

I wish we wouldn’t be apart…

But still i’m scared cause i remember what i’ve been through

Yet i know you’re different, i know what you say it’s true

Still..i’m afraid of love, afraid of letting it flow,

So i’ll be just waiting for more now…

De ce dracu m-ai facut toamna trecuta sa ma intorc la tine? De ce a trebuit sa-mi imi arati ca te ranesc cu atitudinea mea? De ce naiba a trebuit sa-mi spui tot ce mi-ai spus in ziua cand te-am sunat???

Am fost o idioata. Te-am crezut ca de obicei desi stiam ca nu e bine. Trebuia sa lasi totul asa cum era! Nu..de fapt eu trebuia sa las totul asa cum era.

Dar, nu …! Eu simteam ca te-am ranit, trebuia sa imi cer iertare [tot eu..!!! culmea!], trebuia sa fiu eu proasta care sa te lase sa te intorci! A fost cea mai mare greseala pe care am facut-o.

Dar tu…?!? Tu trebuia sa ma opresti! Stiai foarte bine ca iti bati joc, ca pentru tine nu contez…! De ce dracului a trebuit sa-mi rupi inima in mii de bucati si sa ma sfasii spunandu-mi ca nu m-am gandit la tine???  Stiai ca asta ma va dobori si voi ceda, stiai ca inca te iubeam mai mult ca orice, stiai ca nu as fi vrut sa te ranesc! Si ai profitat.

Ai vrut sa-ti bati joc de mine pana la capat, ai vrut sa ma faci sa platesc pentru fiecare clipa de fericire pe care mi-ai daruit-o, cu mii si mii de lacrimi…! De ce?! Crezi ca meritam asta?

Nu facusem decat sa te iubesc. Daca nu vroiai iubirea mea puteai sa-mi spui in fata, as fi suportat asta. As fi inteles si te-as fi lasat in pace. Indiferent cat m-ar fi durut.

Dar nu…Tu ai ales sa-ti bati joc de mine, sa ma faci carpa ta.

Ai obtinut ce-ai vrut,  nu mai existi pentru mine. Esti un nimic, esti cea mai josnica persoana pe care am intalnit-o vreodata. Nici macar n-am cuvinte sa descriu indiferenta, greata si sila pe care le simt pentru tine.

E ultima data cand mai scriu despre tine, ultima data cand imi amintesc de existenta ta INUTILA. Nu mai am amintiri cu tine, le-am sters pe toate. Nu vreau sa stiu ca ai existat vreodata in viata mea, nu vreau sa stiu nimic.

ESTI O PERSOANA MOARTA PENTRU MINE SI NICIODATA NU VOI DEZGROPA AMINTIREA TA.

Da, au trecut exact doua luni de cand nu mai vorbesc cu tine. Si au trecut asa de repede! N-ai idee cat m-am schimbat in bine de cand nu mai esti tu in viata mea! Si eu care eram ingrozita de gandul ca as muri fara tine… Ce prostii! Imi vine sa rad-de tine. De ce fel ai putut sa fii tu cu adevarat…Esti mult mai jos decat zic ceilalti…Dar chiar nu-mi pasa acum.

Acum ma simt bine, sunt fericita si am descoperit ca exista mii de alte motive sa rad decat zambetul tau [fals] sau prostiile pe care le spuneai. Ce repede au trecut lunile astea!

Sincer? Nu m-am gandit la tine aproape deloc. Chiar mi-am trait viata cum am vrut si m-am gandit numai la mine pentru prima data dupa mult timp, si asta e excelent! Habar n-ai tu cat de fericita sunt fara tine!

Abia  acum imi dau seama ca ma tineai legata, ca imi luai libertatea. De fapt cat te-am iubit mi-ai luat totul. Si tot la tine a ramas acel “tot”.

Dar nu-l mai vreau inapoi. Acum nu mai am ce sa fac cu el. Stii, cred ca sunt ca pasarea Pheonix. Ma simt de parca as fi reinviat. Si asa si e. Am descoperit si alte lucruri bune in mine si abia acum realizez ca inainte nu le vedeam pentru ca te vedeam doar pe tine. De-ai sti ce bine e fara tine!

N-am fost niciodata asa fericita fara tine!

Nu pot sa mint spunand ca nu ma mai gandesc la tine…Dovada sunt chiar versurile astea:

Were so many times when i should’ve told u “no”
U only lied to me, i should have known
I guess i’d been just to blind to see
I should’ve known u’re only mockin’ me
I loved u way too much, u were not worth it
My love, you know, u didn’t deserve it
You only caused me pain in the end
You lied to me, pretend being my truest friend
And hurted more than u think, but doesn’t matter no more
Nothing can be changed, it won’t never be like before
I already forgot you, i don’t even remember your name
I guess you know u are the only one to blame

U don’t deserve my rhymes but now i write them for me
I write them on this piece of paper just to set me free
To forgot all u’ve ever meant for me and all u used to be
Now i see that u’re acting stupidly

The way u walk, the way u talk, the way u act are so fake
Loving you was my life’s biggest mistake
Though, i’m sorry for you, you got so low
I’d never ever take in front of you a bow
All you deserve now is my hate
I want these words to hit u staight
In the heart, as u hurted me so many times
Pains and releases me to write these rhymes
At the same time but it’s the only way i let myself out
This is the only way you can see what i’m thinking about
And i have to let you know what i feel for you
You can’t change this no matter what you do

[ I know]
U don’t deserve my rhymes but now i write them for me
I write them on this piece of paper just to set me free
To forgot all u’ve ever meant for me and all u used to be
Now i see that u’re acting stupidly

Ieri seara m-am pus iar pe scris versuri, fiind inspirata de cei din jur, sau mai degraba de comportamentul lor.

Uitati ce-a iesit:

Oameni falsi

I

Pt cei ce ma judeca, mai du-va dracu

Dac-ati fi ca mine n-ati avea curaju

Sa va aratati adevarata fata asa cum fac eu

Fara sa-mi fie rusine zic inc-o data asta-s eu

Fac ce vreau exact cand vreau e viata mea

Chiar nu-nteleg ce te fute pa tine grija

Pazeste-ti spatele mai bine ai grija ce zici

Cand aud cuvintele-astea fraierii se fac mici

Tot mai mici pana cand o sa dispara

Dau in voi cu cuvinte si vreau sa va doara

Nu-s ca voi si nu imi place sa copiez

Joc cu cartile pe fata, nu trisez

Cand zic adevaru stiu ca deranjez

Da’ eu nu-s ca voi si nu tradez

Cum vreti voi niciodata n-am sa fiu

Peste ani nu vreau sa am sufletu pustiu

R:

Nu vreau sa ma vand, nimeni nu ma poate cumpara

Banu’ cumpara orice da’ nu si pa fata asta

Raman adevarata, zic tot ce am de zis

Nu ma feresc, io-ti vorbesc deschis

II

Puteti sa vorbiti cat vreti, nu imi pasa

Stiu exact ce m-asteapta cand ma duc acasa

Mama si prietenii mei sunt tot ce am

Ei m-au ajutat cand nu mai credeam

Nu m-au abandonat cum au facut altii

Care pana la scandal se dadeau ca fratii

Nu va mai suport, sincer v-as da foc!

Sa mor eu nu va mai suport deloc!

Falsitatea-i tot ce va caracterizeaza

Vorbele voastre nimic nu imi demonstreaza

Poate doar cat sunteti de prefacuti

Vorba aia, prosti dar multi

Adevaru doare stiu prea bine

Da’ n-am ce sa fac, veniti-va-n fire!

Eu nu sunt ca voi o mai zic odata

Cum sunt acum o sa fiu viata toata

R:

Nu vreau sa ma vand, nimeni nu ma poate cumpara

Banu’ cumpara orice da’ nu si pa fata asta

Raman adevarata, zic tot ce am de zis

Nu ma feresc, io-ti vorbesc deschis

III.

Mancatorilor chiar va e foame

Va satur io imediat cu niste palme

Le meritati din plin pentru cat barfiti

Simt ca tre sa fac ceva sa va linistiti

Alta ocupatie chiar nu aveti?

Sunt asa cum sunt, ce nu pricepeti?

Orice-ati spune voi tot asa raman

La mintea voastra nu vreau sa ma pun

As putea si eu sa spun tot ce stiu

Dar stiu bine ca intr-un tarziu

Toate impotriva mea o sa se-ntoarca

Sincer v-as lega-ntr-o barca sparta

Ce va mira ca gandesc asa ceva?

E ce meritati, in pula mea!

Ati uitat tot ce-am facut si-acum ma barfiti

Trebuia sa stiu ca sunteti niste nenorociti

[Dar eu]

R:

Nu vreau sa ma vand, nimeni nu ma poate cumpara

Banu’ cumpara orice da’ nu si pa fata asta

Raman adevarata, zic tot ce am de zis

Nu ma feresc, io-ti vorbesc deschis

Pt toti kre se simt!

Unii imi spun ca am devenit mai puternica, mai increzatoare in mine, si alte asemenea, dar mie nu mi se pare ca e asa. Sau probabil ca nu-mi dau eu seama.

Uneori simt ca mi-e greu acum ca nu te mai am…

Stii, inainte aveam ceva in care sa cred, care sa ma facea sa cred ca pot sa merg mai departe atunci cand ziceam ca nu mai pot…

Acum ca nu te mai am, mi se pare un pic aiurea si imi e greu, dar ma consolez cu gandul ca e mai bine asa, fara tine.

E ciudat, pe de o parte simt ca nici nu te-am cunoscut si daca m-ar intreba cineva ce ai fost tu in viata mea nu as sti ce raspuns sa-i dau, iar pe de alta parte simt ca odata cu tine a plecat si o parte din mine…

Si mai ciudat e ca te-am uitat dar intr-un fel te simt undeva in strafundul meu…Simt ca o sa fii acolo, in coltul ala de minte si de suflet ca o pata care nu se sterge, ca o cicatrice careia o sa-i ia ani si ani sa se vindece…Si nu te vreau. Pana acum ceva timp ma chinuiam sa pastrez vie fiecare amintire cu tine…cu noi, dar acum vreau sa uit tot. Deja te-am uitat. Sau cel putin asa cred…

A trecut o luna de cand tu esti NIMIC pentru mine si imi dau seama ca de-abia acum realizez tot ce s-a intamplat…Atat mi-a luat sa ma trezesc din poate cel mai mare soc al meu…O LUNA!

Sunt fericita si fara tine chiar daca uneori gandul ma duce la amintirea ta [e inevitabil, stiu, nu te pot uita cu adevarat atat de repede]…

Ai fost TOTUL pentru mine iar acum esti NIMIC.

Ma tot gandesc la “un next” pe care sa-l gasesc, care sa ma faca sa visez din nou dar parca ceva ma tine in loc.  Ceva ca o frica. Frica ca poate voi suferi din nou, ca poate iar o sa plang, ca poate…Nu stiu, sunt o mie si una de posibilitati, de lucruri care s-ar putea repeta, si nu mai vreau sa trec prin ele.

Dar am invatat un lucru acum ceva timp, si anume ca fiecare experienta e diferita, si e deopotriva frumoasa si nenorocita. Stiu ca n-o  sa fie niciodata doar “roz” dar e perfect, asta o sa faca farmecul experientei.

Iar eu par pregatita pentru altceva…altcineva. Doar ca nu-l gasesc…acum. Poate chiar e cineva acolo care ma asteapta, habar n-am, dar asa se zice. Numai ca eu n-am sa plec in cautarea acelui altcineva ci daca vrea, sa vina…Il astept…

Pana una-alta, mi-e bine acum, ma simt libera, fericita, imi pot stabili prioritatile care conteaza cu adevarat…Merg si eu in sfarsit pe drumul meu in loc sa urmez drumul altora incercand sa presar flori si lauri pe unde calca ei…

A trecut ceva timp de cand nu-ti mai vorbesc si desi uneori mi se pare ciudat, stiu ca asa e cel mai bine. De fapt si eu ma simt bine. Nu as fi crezut ca ma voi simti vreodata asa fara tine, dar se pare ca intradevar viata merge mai departe.

Nu te-am uitat de tot, dar nici nu-mi mai aduc aminte de tine de 1000 de ori pe zi si parca e mai bine. Se pare ca pot zambi si fara tine, pot fi fericita si fara sa fii tu cauza.  Si stii ce? E minunat!

M-am schimbat mult de cand nu-ti mai vorbesc, si desi la inceput mi se parea inspaimantator, acum realizez ca e o schimbare in bine.

Sunt constienta totusi ca nu te voi uita cu adevarat niciodata. Te voi pastra undeva intr-un coltisor al sufletului meu (cel mai intunecat probabil) mereu.

In orice caz, sunt fericita si fara tine. Am trecut peste tine si acum merg mai departe pe drumul meu.

Ai gresit mult, m-ai mintit, m-ai folosit, te-ai prefacut 90 % din timpul in care ai stat in preajma mea…

Si totusi chiar te-ai putut preface atat de bine? Si pentru ce? Pentru ce?! Nu stiu ce sa cred. Stiu pe de-o parte ce fel de persoana esti dar parca tot nu-mi vine sa cred ca m-ai mintit cu fiecare vorba, cu fie gest, cu fiecare imbratisare. Parea totul atat de real! Parea ca simti cu adevarat tot ce spui…

Te-am iubit mai mult decat orice, nu vroiam sa ascult de nimeni, nu erai decat tu pe lumea asta dar am gresit. Cu toate astea nu regret nimic din ce-am facut pentru tine.

Am fost fericita. Mi-ai dat sperante, vise, iluzii…M-ai facut sa ma bucur de viata, m-ai facut sa cred ca dragotea chiar exista…Erai universul meu, erai o minciuna. Cea mai frumoasa minciuna ce mi-a fost spusa vreodata.

Ti-am incredintat secretul meu si mi-ai promis ca-l vei pastra-alta minciuna. Nu stiu de ce ai facut-o, nu te inteleg dar nici nu te voi intreba. Nu mai conteaza, nu mai contezi nici tu…Ai fost atat de sus pe acel piedestal al inimii mele! Ce pacat…ai cazut. Si culmea! Tot pe mine ma doare. Ma doare iubirea, ma doare sa te vad, sa aud cum ma minti…ma doare tot.

Nici macar nu mai stiu ce simt acum. Un amestec de durere, indignare, furie si iubire.  Iubire care desi acum e doar 1% ma tine in loc si ma distruge. Incetul cu incetul. Apoi simt un gol in mine si simt ca ma sting treptat.

Din clipa in care am aflat ca m-ai tradat s-a rupt ceva in mine, ba nu, s-a rispit. Da, s-a risipit in neant si nu-l mai gasesc sa-l refac. Acel ceva e sufletul meu. Bietul de el, cate a indurat! Si totul din iubire…

Regret un singur lucru si-anume ca nu mi-am ascultat prietenii. Ei au vazut adevarul fara sa te cunoasca dar eu n-am vrut sa vad nimic. Dragostea e intradevar oarba si imi doresc sa ma fi trezit mai devreme. Poate as fi evitat ce e acum. Zic “poate” pentru ca stiu ca daca as putea da timpul inapoi n-as schimba ceva. Tu n-ai meritat nimic si totusi nu regret.

M-ai mintit, m-ai folosit… nu stiu de ce nu te pot uri cand asta ar trebui sa simt si asa ar trebui sa fie…

Nici n-am avut timp sa realizez ce mi s-a intamplat, nici nu mi-am dat seama de ce ai facut, sunt inca nauca. Dar ai facut-o si asta e. Realitatea e cruda iar adevarul doare dar acum nu mai simt nici asta, nu simt nimic. Parca mi-ai facut o injectie si ai luat tot din mine. Sunt doar un gol care se umple cu vid… Parca nici n-ai fost in viata mea si totusi o parte din minte te simte…

Poate ca e prea devremesa trec peste tine, peste iubirea ce am simtit-o atata timp, dar fara sa vreau, devii pe zi ce trece doar o amintire…

Te uiti in ochii mei si-mi zambesti, vorbesti cu mine ca si cum iti pasa de fiinta mea, dar minti. Minti si n-are rost. Acum vad in sfarsit adevarul.

Sa nu ma intrebi de ce nu mai existi pentru mine. Stii ce-ai facut. Nu vreau sa te intreb nimic, nu vreau sa-mi mai vorbesti vreodata. Nu vreau sa stiu nimic. Am auzit destule minciuni si mi-e sila. Da, asta e cuvantul. Sila. N-as fi crezut ca voi simti asa ceva pentru tine…Tocmai pentru tine, dintre toate persoanele din lume! Dar trebuia sa stiu ca ma vei rani intr-o zi-intr-un fel ma asteptam-credeam ca sunt pregatita. Dar nu eram nici pe departe. M-ai uimit. Mereu mi-am zis ca daca ma vei rani voi ierta pentru ca te iubesc dar nu a fost asa. Probabil as fi trecut peste orice mai putin peste asta.

Mi-ai demonstrat ca n-ai nevoie de mine cu adevarat…De ce naiba mi-ai mai zis ca sunt “un prieten de nadejde” daca nu m-ai considerat asta niciodata?!?! Tu nu m-ai vazut decat ca pe un instrument…

Nu mi-a folosit la nimic ca te-am iubit din toata inima…

Acum ceva timp erai altfel…cineva te-a influentat si te-a schimbat sau poate asa ai fost intotdeauna dar n-am vazut eu. Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Fa ce vrei dar daca dai iar de probleme nu ma cauta. A fost ultima data cand m-ai folosit.

Te-am iubit……..DEGEABA.

Stiu doar atat: ca te iubesc si ca nu am curajul sa ti-o spun cu voce tare. Uneori mi-as dori sa-mi poti citi gandurile ca sa vezi ca numai tu esti in mintea mea… Sunt prea lasa si mi-e prea teama de raspunsul tau ca sa te intreb. De fapt, te-am mai intrebat si stiu oricum raspunsul, dar totusi sper…visez…vreau…

As vrea sa te pot intreba cu voce tare si sa rezist sa nu-mi astup urechile in clipa cand vei raspunde dar n-am asa curaj iar tot ce fac e sa sper si sa astept. Mintea mea stie ca astept in van, dar inima mea nu intelege nimic si nu ma lasa…As vrea sa plec, sa uit, sa las totul in urma, sa nu te mai iubesc pentru ca mintea mea imi spune ca n-are niciun rost, dar undeva in sufletul meu e speranta…

Habar n-am ce scriu, ce simt…Scriu aiurea cu gandul la tine si ma lupt…ma lupt cu mine pentru ca nu stiu ce sa fac.Nu vreau sa plec si sa te ranesc, nu vreau sa ma indepartez si sa te stiu fara aparare…Dar zi-mi odata pentru totdeauna.

Ba nu, taci! Nu vreau sa stiu nimic! Imi place ce am acum si nu vreau sa pierd asa ca taci. Nu-mi spune, arata-mi doar.

De cand sunt atat de lasa? Sunt doar doua raspunsuri: da sau nu. Alta sansa n-am deci oricum va trebui fie sa ma resemnez cu adevarat fie sa ma bucur. Da, pana la urma trebuie sa-mi zici. Voi fi suficient de puternica…cred. Si daca n-o sa fiu, n-o sa-ti arat si daca o sa vrei, tot prieteni o sa fim.

Daca raspunsul tau ar fi cel de care ma tem n-o sa-ti mai vorbesc vreodata de iubire, de niciun sentiment. Promit. Nu vei mai sti ca in sufletul meu esti si vei fi singura persoana.

Daca raspunsul tau ar fi acea minune pe care o astept de cand te stiu, tot nu se va schimba nimic. N-as striga in gura mare…Ar fi doar un secret. Un secret pe care insa trebuie sa-l stiu…

Mi-as dori sa stiu ce simti cu adevarat pentru mine. Daca ma crezi o nebuna, daca vorbesti cu mine doar ca sa nu ma ranesti stiind ca te iubesc, sau daca ma consideri intradevar prietena ta. Sau daca…

Dar nu, ultima posibilitate nu exista…e doar imaginatia mea. Cat urasc chestia asta!!!

Doar zi-mi…in fata. Pot s-o aud, ma simt pregatita. Dar totusi vreau ca asta sa nu fie un sfarsit…Chiar nu vreau asta!

Ce n-as da sa te pot intelege mai mult, sa te pot cunoaste mai bine! Ce n-as da sa pot intelege ce spui cand taci! Tacerea ta e plina de cuvinte pe care nu le inteleg si asta ma omoara!

Vreau sa stiu pentru ca e prea confuz asa si mi-e greu (sunt o idioata, ma plang) si nu vreau sa stiu pentru ca mi-e teama. E singura teama pe care nu stiu daca sa te las sa mi-o indepartezi. Dar nu ma asculta cand zic ca mi-e teama, doar zi-mi e mai bine asa.

Da sau nu…  ?